Scenariu fictiv: acces prea larg la un serviciu extern
Echipa conectează un asistent la un spațiu de documente și la un sistem de lucru. Asistentul poate citi și modifica mai mult decât este necesar pentru sarcină. Un răspuns aparent corect nu demonstrează că acțiunea este autorizată sau că sursa a fost înțeleasă.
Delimitează ce poate face integrarea
- Identifică serviciile, conturile și datele accesibile.
- Separă dreptul de citire de cel de modificare.
- Cere aprobarea umană pentru acțiunile cu efecte externe care o necesită.
- Păstrează o cale de revocare și testează oprirea accesului.
Păstrează traseul acțiunii
Pentru o verificare, sunt utile cererea, identitatea care a executat acțiunea, resursa modificată, momentul și rezultatul. Evită includerea secretelor în jurnale. Acestea sunt recomandări de proiectare; condițiile juridice se stabilesc separat.
Analize juridice distincte
AI Act cere identificarea sistemului, scopului și rolului. GDPR devine relevant în măsura în care se prelucrează date personale, potrivit domeniului său. Relațiile cu furnizorii se analizează și prin contractele și cadrele aplicabile. O integrare AI nu declanșează automat toate regimurile.
Sursă: AI Act, art. 2–3 și art. 6.
Sursă: GDPR, art. 2–4, art. 28 și art. 32.
Testează cu date fictive și cu acces limitat
Pregătește un caz permis, unul care trebuie refuzat și unul care necesită clarificare. Verifică efectul real în serviciul de test. Nu considera mesajul „am făcut” drept probă că modificarea corectă a avut loc.
Surse și limite
Surse consultate pentru revizia din 9 octombrie 2026. Articolele și versiunile relevante sunt indicate lângă explicații. Exemplele de organizare sunt orientative; analiza obligațiilor unei companii depinde de faptele sale și de forma aplicabilă a normelor.